Stii…te iubesc! M-am ferit atat de mult de cuvintele astea mari. Mi-am spus de atatea ori ca te plac. Da, esti un om minunat si imi esti drag, dar nu, nu te iubesc….cum sa te iubesc asa….fara temei? De parca iubirii i-ar trebui temeiuri…
Dar azi stiu. De fapt, nu de azi, de mult timp stiu lucrul acesta, de cand am incercat sa il combat cu atata vehementa sufletul meu il stie. De cand ai plecat mintea mea l-a constientizat si acum, acum am puterea sa il recunosc. Te iubesc!
Te iubesc! Si nu stiu cum altfel sa o fac decat cu tot sufletul meu si cu fiecare bucatica din fiinta mea. Te iubesc asa…curat si sincer….cu iubirea aia de copil plin de candoare, de candoarea aia care exista intre noi din pricina ca iubirea noastra nu s-a consumat. Cu candoarea aia de dinaintea primului sarut dupa care tanjesc de o jumatate de an. Cu fiorul si puritatea aia care ma fac sa tresar cand ne atingem mainile ca din intamplare, cand te apropii de mine atunci cand pasim alaturi, cand imi las capul pe umarul tau la film si tu iti asezi obrazul pe parul meu si cand adorm cu nasul in puloverul meu care miroase a tine.
Te iubesc si chiar daca iubirea asta e una neimplinita, chiar daca nu stiu de vei indeparta vreodata ceata din jurul tau sau de vei pasi prin ea catre mine ca sa o infruntam impreuna, chiar daca iubirea asta ma face sa vars lacrimi de dor si lacrimi de foc, de focul tau si lacrimi de frustrare pe viata asta nedreapta, cu toate astea nu imi doresc sa te rup din mine. Nu imi doresc sa ma lepad de iubirea asta si sa imi inchid inima pentru ca tu, tu care ma nefericesti atat, tu meriti sa fii acolo. Tu esti perfect, esti omul acela cum nu mai exista azi oameni. Esti omul acela, OM.
Tu, TU esti barbat cu adevarat. Tu esti capabil sa te lasi pe tine si dorintele si sentimentele tale pentru ca sa nu imi ranesti mie sufletul. Nimeni vreodata nu a facut asta pentru mine! Si chiar si atunci cand eu sunt dispusa sa imi asum orice rana pe care mi-ai provoca-o pentru ca oricum sufletul asta e ranit si zdrobit si rupt, sfasiat in mii si mii de bucatele mici si apoi pus la loc asa, sangerand…. (S-a vindecat el, sarmanul, de atatea ori singur, fara ajutor, stramb, cu cicatrici cheloide si modificat pana in profunzime asa ca….macar tu poate l-ai sutura frumos…. ), chiar si atunci cand mi-as fi asumat orice risc tu ai spus nu si eu…apreciez atat de mult lucrul acesta. Nu, nu il apreciez (e prea putin, prea formal)….il iubesc, il ador. Te iubesc!
Tu esti un gentleman desavarsit. Esti un barbat minunat.
Tu esti atat de bun, de corect, de moral. Tu esti gata sa iti pastrezi principiile, sa te pastrezi moral si etic si bun si corect cu orice pret. Cu un pret atat de scump…. 😦 Te iubesc pentru sufletul tau desavarsit! Te iubesc pentru ca esti asa cu altii, cu strainii, cu cei care nu merita, cu cei aflati in suferinta, cu cei disperati, cu cei buni si cu cei rai, da…si cu mine, dar te iubesc pentru ca asa esti cu altii, pentru ca asa esti tu.
Tu esti minunat! Te iubesc! Iubesc ochii tai! Iubesc mirosul tau! Iubesc cuvintele tale, cuvintele tale atat de retinute, dar care imi spun atat de multe. Atat de sincere! Iubesc ceea ce nu imi spui, dar ma lasi sa simt. Iubesc deciziile tale care ma dor uneori, dar ma dor ca sa nu ma doara mai tare apoi.
Te iubesc pentru ca pot sa am incredere in tine! Te iubesc pentru ca simt ca nu imi vei insela asteptarile! Te iubesc pentru ca simt ca nu vei pangari iubirea asta, nu imi vei rani inima si nu ma vei rani!
Te iubesc pentru ca esti atat de minunat! Pentru ca nu mai este nimeni ca tine! Pentru ca nu mai pot iubi pe altcineva dupa ce te-am iubit pe tine! Pentru ca nu mai exista cineva demn sa paseasca in urma ta in sanctuarul inimii mele! Nu mai exista oameni ca tine! Si cum mi te-a scos Dumnezeu pe tine in cale si cum as mai putea sa te inlocuiesc vreodata?!
Imi esti cel dintai si cel de pe urma gand si esti prezent in mintea si sufetul meu neincetat!
Imi e dor, atat de dor! Stii cum e sa te doara fizic si psihic si in oricare alt fel totul? Stii cum e sa faci eforturi ca sa respiri? Stii cum e sa nu poti face nimic ca sa alini dorul asta? Si credeam ca voi trai cu el mereu, dar Dumnezeu mi te aduce inapoi mai repede decat as fi visat vreodata si cu toate astea inca nu stiu daca pot sa sper, daca sa ma bucur.
Sunt rupta intre bucuria de a te avea inapoi, intre bucuria de a-ti vedea ochii, de a te imbratisa, de a te auzi, de a ma afla langa tine si suferinta pentru neimplinirea ta. Tu stii cat ma doare sa te stiu asa? Stii cat ma doare cand vad negura din ochii tai? Cand vad ce ceata te invaluie? Cand iti aud resemnarea din voce? Cand stiu ca tu nu asta meriti? Cand iti vad dezamagirea si neajutorarea din ochii aia limpezi de copil?
Stiu ca nu vrei sa ma ai alaturi in conditiile astea. Stiu ca vrei sa imi poti oferi stabilitate si siguranta si ca nu ma vrei cu tine in ceata si furtuna si imi e teama ca nici acum iubirea noastra nu va primi o sansa din partea ta. Imi e teama ca te vei inchide intr-o cochilie si te vei resemna cu nefericirea singur, singur tu si depresia ta. Imi e teama ca gandindu-te sa imi fie mie bine ma vei tine departe de singurul bine pe care l-as putea avea. Cum sa iti arat ca de mana cu tine in ceata, in furtuna, oriunde, imi e mai bine decat fara tine? Cum sa te fac sa vezi ca as fi gata sa infrunt orice cu tine si pentru tine? Cum sa te fac sa intelegi ca as manca paine uscata alaturi de tine si ca singura fericire a mea e iubirea adevarata, iubirea daruita si primita pe deplin, dragostea curata?
De ce, dragul meu, nu ma lasi sa aleg si eu ce e bine pentru mine? De ce nu iti dai o sansa la fericire? Asa….asa, cu greu, asa cu lipsuri si cu sacrificii? Asa, la bine si la rau. Vreau sa fiu fericita, iubita, respectata, inteleasa intr-o cocioaba. Nu vreau sa fiu o printesa intr-un turn de singuratate inconjurata de toate bogatiile lumii! Nu vreau nimic altceva decat iubire, singura fericire pentru mine!
Ma rog la Domnul Dumnezeul meu ca, de tu imi esti jumatatea, sufletul meu pereche, sa nu te lase sa inchizi usa acestei iubiri, sa arda si in tine dorul de mine, dragostea curata si dorinta de noi!
Eu te iubesc atat de mult!